Șase picturi nordice care ne pot ajuta să regândim iarna
Data publicării: Acum 7 zile
Autor: Deborah Nicholls-Lee
Iarna nu este întotdeauna rea – aceste peisaje "sublime" ale Nordului înghețat de la începutul secolului XX ne oferă o cale către reziliență și o "acceptare a sezonalității vieții".
Cu copacii săi goi, nopțile lungi și temperaturile înghețate, nu este surprinzător că, din punct de vedere cultural, în emisfera nordică, suntem adesea predispuși să ne plângem de iarnă. Totuși, așa cum subliniază autoarea Katherine May în cartea sa din 2020, Wintering, iarna este, de asemenea, o perioadă valoroasă pentru odihnă și retragere. "Iarna ne oferă spații liminale în care să locuim," scrie ea. "Starkness-ul său ne re-sensibilizează și poate dezvălui culori pe care altfel le-am pierde".
Pentru țările nordice, unde, în unele regiuni, sezonul poate dura mai mult de șase luni, a face pace cu iarna este o necesitate. Conceptul de friluftsliv (îmbrățișarea lumii naturale) și hygge (a se adăposti cu conforturi simple) oferă perspective proaspete asupra vremii reci.
La începutul secolului XX, Nordul înghețat – cu fjordurile sale vaste, pădurile boreale mistice și lumina radiantă – a devenit o muze puternică pentru artiști precum Hilma af Klint, Edvard Munch și Harald Sohlberg. Acești artiști s-au cufundat în aceste clime reci și au dezvoltat un stil de pictură specific nordic, impregnat cu răspunsurile lor emoționale la peisaj. Aproximativ 70 dintre aceste lucrări expresioniste, intens atmosferice, realizate de artiști din Scandinavia, Finlanda și Canada sunt prezentate într-o nouă expoziție, Northern Lights, o colaborare transatlantică care debutează la Fondation Beyeler din Basel, Elveția, înainte de a călători la Muzeul de Artă Buffalo AKG din New York în august.
A fost natural ca acești pictori să fie atrași de aceste scene de iarnă, spune Ulf Küster, curatorul expoziției, pentru BBC. "În peisajele nordice, zăpada este un factor important."
Această calitate de poveste poate fi observată în Winter Moonlight (1895) de pictorul suedez Gustaf Fjaestad. Aici, utilizarea sa inteligentă a pointilismului face ca zăpada să pară strălucitoare, în timp ce ramurile dense și căzute ale copacilor par gata să prindă viață. În The Lair of the Lynx (1908), Akseli Gallen-Kallela, un finlandez, se bucură de acest aspect tentant și mai întunecat al peisajului, invitându-ne să scanăm pânza pentru locurile întunecate în care fiarele ar putea fi ascunse și să urmărim urmele lor în zăpadă.
Puterea și mișcarea zăpezii
Notabil este și puterea și mișcarea pe care le oferă zăpezii în timp ce se învârte în straturi groase în jurul copacilor. "Lucrarea de pensulare a acestei picturi reacționează meticulos la straturile de zăpadă," spune Küster. "Ninge, apoi îngheață, ar putea fi puțin soare și există o mică dezghețare, apoi îngheață din nou și mai vine zăpadă." Pictorul este evident captivat de zăpadă, straturile de vopsea spunând povestea zăpezii. Efectul vizual, observă Küster, este "ca un fel de tort de nuntă".
Pe lângă inspirația din asociațiile mitologice ale peisajului, acești artiști au participat și la propria lor crearea de mituri, exprimând – prin propriile răspunsuri emoționale puternice la aceste regiuni nealterate – o viziune adesea idealizată a iernii nordice. Unii, cum ar fi Edvard Munch, au sugerat totuși schimbările care amenință aceste întinderi liniștite. În timpul iernii din 1900, a stat în Nordstrand pe malurile Oslofjord-ului. Aici a pictat versiunea sa acum faimoasă a apelor sale liniștite reflectând un cer magnific de roz, albastru și galben. Dar această scenă pitorească, învăluită de pini, este întreruptă de o dâră bulbucă de vopsea albă, care denotă, nu zăpadă de data aceasta.
Concluzie
Aceste lucrări nu doar că ne ajută să regândim iarna, dar ne și îndeamnă să apreciem frumusețea și complexitatea peisajelor nordice, invitându-ne să găsim confort și inspirație în momentele de tăcere ale sezonului rece.